Ce-o fi...? Ai ghicit?

E ca atunci cand mergeam, copil fiind, cu mami si cu tati la gradina zoologica si-mi cumparau vata de zahar, din care imi placea sa mananc cate putin, sa nu se termine.
E ca o dimineata de vacanta de vara, intr-o gradina, cand vantul adie usor si inca e racoare.
E ca un zbor lin, pe un cer senin, fara niciun nor.
E ca un cadou surpriza, in dimineata de Craciun, care te face sa-ti spui in sinea ta macar: si totusi, Mos Craciun exista! :)
E ca nisipul fin in care desenezi cu degetul forme amestecate, pe plaja, cu nasul transpirat sub palaria de soare, dupa ce-ai iesit din mare.
E ca grisul cu lapte, cald si sirop de zahar ars deasupra, intr-o zi de iarna.
E ca mine...ca tine...ca noi.

Ce-o fi?
:)

N-ai cum. N-am cum. Poate.

N-ai cum sa-mi duci dorul, decat, poate, atunci cand mie imi pasa cel mai putin. Si nu-ti lipsesc deloc, atunci cand mie-mi pasa cel mai mult.

Tu ai nevoie sa ma simti aproape, atunci cand sunt la mii de kilometri departare. Cand sunt aici, nu ma vezi.

N-ai cum sa vezi ce vad eu, decat, poate, atunci cand eu privesc deja in alta parte.

Tu nu ma poti iubi, decat, poate, atunci cand iubesc pe altcineva.

N-ai cum sa fii aici, decat, poate, atunci cand tocmai am plecat.

N-ai cum sa stii, decat, poate, cand e prea tarziu.

N-am cum sa nu te iubesc.


http://www.youtube.com/watch?v=eOs7_qUzYEY&feature=related

Final de jurnal fara tine. (4)

Glasul tau.
Ceasca de cafea.

Masina ta.
Pijamaua in dungi.
Muzica noastra.
Prosopul mirosind a tine.

Jazz-ul.
Visele.
Promisiunile.
Zambetul tau.

Ochii mei.
Cartea ta.
Povestea noastra. La final.
Ai plecat. Cu bine!

Absent motivat. Jurnal fara tine. (3)

Azi a fost prima noastra aniversare. Stiu, stiu ca nu-ti plac pretextele astea, zilele aniversare! Si totusi, a fost prima aniversare fara tine. A trecut fix o saptamana. O saptamana in care s-au intamplat multe, dar nu s-a intamplat nimic, caci fara tine nimic devine totul, iar totul e nimic.
Am aniversat prima saptamana din sirul lung de saptamani ce vor urma. Am numarat miile de masini trecand pe sub geamul meu, sperand ca vei veni sa-mi strici sarbatoarea. Dar n-ai venit.
Ai absentat motivat. Pentru ca tu a trebuit sa pleci.

Ti-am pus, totusi, si tie, un pahar cu vin. Te asteapta.

E mult, putin... Jurnal fara tine. (2)

E mult ce-ti cer, dar e putin
Si golul meu iti e prea plin.
Tu vrei sa pleci, eu vreau sa vin,
E mult ce-ti cer, dar e putin.

E prea putin, dar foarte mult
Cand tot ce vreau e un sarut,
Pe chipul meu, un zambet mut,
E prea putin, dar foarte mult.

E mult ce-ti cer si e putin
Tacerea toata e un chin
Ai sa mai pleci, am sa mai vin,
E mult si totusi...e putin.

Esti aici.

Fictiune. Jurnal fara tine. (1)

Am petrecut prima noapte cu tine, de cand ai plecat.
Eu am avut putina treaba, dar tu ai venit pe varfuri, ca de obicei, si ti-ai asezat cuminte mana in palma mea dreapta. In stanga tineam scannerul, care m-a impiedicat sa te cuprind cu palmele amandoua. Mi-ai soptit ca vei ramane cu mine intraga noapte, sa numaram impreuna.
Eu numaram biscuiti, tu clipe de fericire, eu numaram sticle cu bauturi fine, tu zambete, eu scanam bucati de ciocolata, tu numarai atingeri.
Ca niciodata, eu am tacut. Am ascultat tot ce aveai sa-mi spui si nu mi-ai spus nicicand, tot ce vroiam sa-mi spui, dar timpul nu te-a mai lasat s-o faci.
A trecut repede timpul cu tine, iar ceata apasatoare si lacoma a diminetii te cerea parca, sa te ascunzi in bratele ei si sa dispari.
Inventarul meu a iesit un pic pe minus. Al tau pe plus.
Inainte sa pleci mi-ai promis ca vor mai fi si alte nopti impreuna, de cand ai plecat, si mi-ai soptit: "Sunt aici".
Stiu. Esti aici.