E ca atunci cand mergeam, copil fiind, cu mami si cu tati la gradina zoologica si-mi cumparau vata de zahar, din care imi placea sa mananc cate putin, sa nu se termine.
E ca o dimineata de vacanta de vara, intr-o gradina, cand vantul adie usor si inca e racoare.
E ca un zbor lin, pe un cer senin, fara niciun nor.
E ca un cadou surpriza, in dimineata de Craciun, care te face sa-ti spui in sinea ta macar: si totusi, Mos Craciun exista! :)
E ca nisipul fin in care desenezi cu degetul forme amestecate, pe plaja, cu nasul transpirat sub palaria de soare, dupa ce-ai iesit din mare.
E ca grisul cu lapte, cald si sirop de zahar ars deasupra, intr-o zi de iarna.
E ca mine...ca tine...ca noi.
Ce-o fi?
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu