Avem timp... Avem?

Am ascultat recent o conversatie foarte interesanta la tv. Care m-a luminat, cumva. Adica mi-a dat inteles unor ganduri pe care le aveam de multa vreme.
Ne petrecem prea mult timp traind sau gandind in sau la trecut.
"Daca faceam asa, poate era mai bine...sau poate daca nu faceam aia, se intampla asa.." Ne raportam prea mult la un trecut, care e al nostru, dar nu ne mai apartine.
Asta daca nu cumva traim pentru viitor. Un viitor care nu exista, decat la nivel absolut teoretic.
Sacrificam singurul lucru care ne apartine cu adevarat...PREZENTUL. Renuntam la lucruri pe care am vrea sa le facem ACUM, AZI, pentru altele pe care le vom face ALTA DATA. "ALTA DATA" nu exista...
Ziceam ca m-am luminat...asa cred. De cele mai multe ori teoretizam lucruri, apoi spunem "e usor in teorie, in practica nu e chiar asa..." Eu m-am gandit la felul in care fac toate lucrurile. Si dupa cativa ani de facut lucrurile asa, mi-a venit si teoria. Pentru mine e mai simplu in practica.
DA! Voi continu sa NU sacrific singurul lucru care imi apartine. De fapt nu "VOI CONTINUA"! CONTINUI ACUM sa traiesc tot, ca si cum ar fi ultimele clipe. Nu-mi refuz nimic. Nici sa iubesc, nici sa astept, nici o prajitura cu multa crema, nici sa sufar, nici sa plec, nici sa ma cert, nici sa zambesc, nici sa pierd timpul, nici sa...nimic.

Imi place cum a scris Octavian Paler...poate va place si voua.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Ce-o fi...? Ai ghicit?

E ca atunci cand mergeam, copil fiind, cu mami si cu tati la gradina zoologica si-mi cumparau vata de zahar, din care imi placea sa mananc cate putin, sa nu se termine.
E ca o dimineata de vacanta de vara, intr-o gradina, cand vantul adie usor si inca e racoare.
E ca un zbor lin, pe un cer senin, fara niciun nor.
E ca un cadou surpriza, in dimineata de Craciun, care te face sa-ti spui in sinea ta macar: si totusi, Mos Craciun exista! :)
E ca nisipul fin in care desenezi cu degetul forme amestecate, pe plaja, cu nasul transpirat sub palaria de soare, dupa ce-ai iesit din mare.
E ca grisul cu lapte, cald si sirop de zahar ars deasupra, intr-o zi de iarna.
E ca mine...ca tine...ca noi.

Ce-o fi?
:)

N-ai cum. N-am cum. Poate.

N-ai cum sa-mi duci dorul, decat, poate, atunci cand mie imi pasa cel mai putin. Si nu-ti lipsesc deloc, atunci cand mie-mi pasa cel mai mult.

Tu ai nevoie sa ma simti aproape, atunci cand sunt la mii de kilometri departare. Cand sunt aici, nu ma vezi.

N-ai cum sa vezi ce vad eu, decat, poate, atunci cand eu privesc deja in alta parte.

Tu nu ma poti iubi, decat, poate, atunci cand iubesc pe altcineva.

N-ai cum sa fii aici, decat, poate, atunci cand tocmai am plecat.

N-ai cum sa stii, decat, poate, cand e prea tarziu.

N-am cum sa nu te iubesc.


http://www.youtube.com/watch?v=eOs7_qUzYEY&feature=related

Final de jurnal fara tine. (4)

Glasul tau.
Ceasca de cafea.

Masina ta.
Pijamaua in dungi.
Muzica noastra.
Prosopul mirosind a tine.

Jazz-ul.
Visele.
Promisiunile.
Zambetul tau.

Ochii mei.
Cartea ta.
Povestea noastra. La final.
Ai plecat. Cu bine!

Absent motivat. Jurnal fara tine. (3)

Azi a fost prima noastra aniversare. Stiu, stiu ca nu-ti plac pretextele astea, zilele aniversare! Si totusi, a fost prima aniversare fara tine. A trecut fix o saptamana. O saptamana in care s-au intamplat multe, dar nu s-a intamplat nimic, caci fara tine nimic devine totul, iar totul e nimic.
Am aniversat prima saptamana din sirul lung de saptamani ce vor urma. Am numarat miile de masini trecand pe sub geamul meu, sperand ca vei veni sa-mi strici sarbatoarea. Dar n-ai venit.
Ai absentat motivat. Pentru ca tu a trebuit sa pleci.

Ti-am pus, totusi, si tie, un pahar cu vin. Te asteapta.

E mult, putin... Jurnal fara tine. (2)

E mult ce-ti cer, dar e putin
Si golul meu iti e prea plin.
Tu vrei sa pleci, eu vreau sa vin,
E mult ce-ti cer, dar e putin.

E prea putin, dar foarte mult
Cand tot ce vreau e un sarut,
Pe chipul meu, un zambet mut,
E prea putin, dar foarte mult.

E mult ce-ti cer si e putin
Tacerea toata e un chin
Ai sa mai pleci, am sa mai vin,
E mult si totusi...e putin.

Esti aici.

Fictiune. Jurnal fara tine. (1)

Am petrecut prima noapte cu tine, de cand ai plecat.
Eu am avut putina treaba, dar tu ai venit pe varfuri, ca de obicei, si ti-ai asezat cuminte mana in palma mea dreapta. In stanga tineam scannerul, care m-a impiedicat sa te cuprind cu palmele amandoua. Mi-ai soptit ca vei ramane cu mine intraga noapte, sa numaram impreuna.
Eu numaram biscuiti, tu clipe de fericire, eu numaram sticle cu bauturi fine, tu zambete, eu scanam bucati de ciocolata, tu numarai atingeri.
Ca niciodata, eu am tacut. Am ascultat tot ce aveai sa-mi spui si nu mi-ai spus nicicand, tot ce vroiam sa-mi spui, dar timpul nu te-a mai lasat s-o faci.
A trecut repede timpul cu tine, iar ceata apasatoare si lacoma a diminetii te cerea parca, sa te ascunzi in bratele ei si sa dispari.
Inventarul meu a iesit un pic pe minus. Al tau pe plus.
Inainte sa pleci mi-ai promis ca vor mai fi si alte nopti impreuna, de cand ai plecat, si mi-ai soptit: "Sunt aici".
Stiu. Esti aici.